Jalea Ierusalimului
Plângerile lui Ieremia cap. 2


Fiica Sionului mâhnită
În întuneric, acum sta
De Domnul ea a fost lovită
Pedeapsa, pentru ea, El da

Casa lui Iacov nimicită
Și cu urgie, dărâmată
La fel și Iuda-i pedepsită
Și în ocară, a fost lăsată

Căci Domnul cu mânie aprinsă
Pe Israel l-a doborât
Văpaia de foc nu e stinsă
Căci Domnul, asta a hotărât

El arcul tare l-a încordat
Și tot în cale a prăpădit
El dreapta Lui a ridicat
Și totul, a fost pustiit

Domnul ca un vrăjmaș ajunge
Să fie pentru Israel,
Cu ochii Lui atenți străpunge
Tot ce era stricat în el

El Cortul Sau l-a pustiit
Lăcașul Său l-a dărâmat
Altarul, l-a disprețuit
Să se distrugă, le-a lăsat

Iar zidurile-s dărâmate
Totul e cufundat în jale
Și în tristețe acum zac toate
Iar porțile-s dechise, goale

Proorocii nimic nu primesc
Vedenii de la Domnul n-au
Bătrânii tac și se smeresc
Mărire Domnului, Îi dau

Ochii în lacrimi li se scaldă
Și măruntaiele le fierb
Le este dat acum să vadă
Fii leșinați, ce nu mai merg

Și prunci micuți și flămânziți
Pe ulița cetății, stau
Toți sunt pe jos, ca și răniți
Căci sunt flămânzi, mâncare n-au

Nu mai primesc o mângâiere
Și milă nimenea nu are
Trăiesc de-o vreme în durere
Care devine, tot mai mare

Proorocii multi au proorocit
Doar proorocii amăgitoare
Și adevărul n-au vorbit
Doar vorbe rele, înșelătoare

Iar cei ce trec și o privesc
Din palme bat și sunt voioși
Cu toții râd și o hulesc
Spre ea, se uita bucuroși.

va urma