E toamna vieții-n calendar

E toamna vieții din nou in calendar.
se scutur picurii din vreme,
Și earasi, ear şi ear
pășim, spre necunoscutul ce mi se așterne.

Se scutur frunzele şi zboarã,
precum și anii nezăbovind.
Și noi, ca trecatori prin toamnă
zburăm spre-un veșnic infinit.

E toamna vieții din nou în calendar
și anii trec, și zboară zile
Spre acel veșnicul făr de hotar
unde Cristos stă drept ca mărturie.

Și trecem, trecem ca o floare
ca frunza cea purtată-n vînt,
Lăsăm totul ce ne-nconjoară
ne trecem, atît grăbind...

Și după goana cea grăbită
vom face ultimul popas... .
E toamna vieții în calendar sosită
și doar Cristos... . e Cel, ce mi-a mai rămas.