Bătrânețe.

Cade ploaia, vara trece
vine toamna eat grăbind,
Apoi earna cea rece
dar măicuța, stă la fereastră așteptînd.

Și tot privește-n depărtare
să vadă cine va veni,
Dar siluieta cea din zare
curînd nu se va ivi.

Dar tot așteaptă poate mîine
sau kiar la nopte va veni,
Ai mei kopii ce pentru mine
mereu în inima mi vor fi.

O lacrima apoi și altă
tot se prelinge pe obraz,
Măicuța stînd la fereastră
încercă din tristețe să mai facă haz.

Cu față să căruntă,
cu mînă ei atît brăzdată,
A crescut odat măruntă
ființă cea minunată.

Dar totuși stă ades și plânge
cu dorul, și sufletul străpuns,
Afară... erăși ninge
și acasă încă, nimeni n-a ajuns.

Apoi, cum o petrec pe mama
și cine mă va aștepta, ?
Erăși venită toamna
și unde este Doamne mama mea?

Cine alina D-ne azi durerea?
kind un suflet stă așteptînd,
Dar jalnica i tăcerea
atunci când ești părăsit.

Cine-mi va spune vorbă dulce
cine cu drag mă va primi,
O D-ne viață trece iute
am să trec și eu nu pot minți... .