Scormonind printre gunoaie,
Poţi găsi chiar diamante,
Din gunoaie-n nestemate,
Să le schimbe, Domnul poate.
Oamenii fără de valoare,
Poate zac prin puşcării,
Dar, când Domnul intervine,
El îi schimbă-n pietre vii.
Domnul îi zideşte-n Templu,
Şi ei chiar vor străluci,
Oameni buni și de nădejde,
Ei vor fi când vor ieşi.
Ei sunt liberi după gratii,
Căci în suflet e Isus,
Şi puteri în slăbiciune,
Dumnezeu le dă de sus.
Iar de-acum în libertate,
Ei vor fi biruitori,
Căci Isus, chiar din gunoaie,
Poate face slujitori.
Fraţilor mei din Penitenciarul de maximă siguranţă Arad.
08.11. 2012
Câtă diferenţă este între personajul din această poezie şi personajul din poezia precedentă ! Când Duhul Domnului intervine şi omul doreşte acest lucru , transformarea este spectaculoasă iar omul transformat de Duhul Sfânt este un om nou , complet schimbat .
Când oamenii adevăraţi , devin gunoaie atunci , Dumnezeu face din gunoaie oameni adevăraţi care vor strălucii în veşnicii .
Nu este un simplu joc de cuvinte ci este un lucru confirmat de realitate . Dumnezeu nu rămâne de ruşine niciodată .
pacea Domnului