In satul meu
Cel desfrunzit de case
E toamna iar.
A cata oara?


In satul meu
Cel desfrunzit de case
Se uita tot mai rar
Pe geam cate-o batrana
La nimeni ce se duce
La nimeni ce-o sa vina
In satul meu
Cel desfrunzit de case.

Cu jalea ploilor de toamna
Ce picura durerea-nsingurarii
Deschid mai des de-acum
Tacute porti ale uitarii.
Cadavre noi de amintiri
Stau vulturilor prada
Si frunze mari de gand
Din crengi interioare
Au sa cada.

Dar stiu ca-n primavara
Cand somnoros, din iarna
Se va trezi pamantul
Lacrimilor mele,
Ne-om aduna cu toti avutul
Si ne-om muta in stele.