Zdrobește-mă Isuse!
Zdrobeşte-mă Isuse,
De crezi că doar aşa
Mai mult, mai mult de Tine
Mă vei apropia...
Zdrobeşte-mă! Îmi stigă
În mine inima,
De crezi că s-a-mpietrit
Pentru lucrarea Ta.
Preschimb-o-n una nouă
Şi dă-mi suflare-n ea,
Să simt că prind iar viaţă
Şi că sunt toată-a Ta.
....................................
Să vreau, să pot să fac
Ce Îţi este pe plac,
Din mine să tânjesc
Cu drag să Te slujesc.
Şi Tu-mi vei da putere,
Şi mă vei întări;
Cel ce dai vindecare,
Tu, tot poți înnoi.
Ferice de acela
Ce-i ocrotit de Tine.
Sub aripile Tale,
Isus, e-atât de bine.
Cu Tine niciodată
Nu e dat de ruşine
Cel ce Îţi stă aproape,
Şi se încrede-n Tine.
Omeneşte, aşa am simţit când am rămas fără muncă. Zdrobită în inimă. Pentru că îmi plăcea ceea ce munceam.
Duhovniceşte însă, vedeam că abia îmi mai rămîneau forţe de slujire la casa Domnului.
Acum am destul timp de a activa pentru Domnul. Văd cum îmi poartă de grijă in fiecare zI.
Prin credinţă voi primi altceva de lucru. Aşa cum ştie El.