Am învăţat în viaţă că totu-i trecător,
Surâsul şi durerea îşi au al lor sfârşit...
Călătorim prin lume sperând mereu mai mult
Dar anii vin în goană şi timpu-i prea grăbit!

Am învăţat că dorul răsare şi apune,
Iubirea poate fi şi lacrimă şi zbor...
În inimă aduni comori nebănuite
Dar strângi şi amintiri ce uneori te dor!

Am învăţat că omul e umbră pe pământ
Acum e sus pe stâncă iar mâine în abis...
O frunză ce-i purtată de vânt spre nicăieri,
O simplă picătură într-un ocean de vis!

Am învăţat cât doare cuvântul nerostit
Şi vorba spusă-n grabă de-o limbă nestrunită...
Câtă putere are o mână ce se-ntinde
Şi-aduce bucurie în inima zdrobită!

Am învăţat să merg pe calea către cer
Deşi sunt spini pe ea ce mă rănesc mereu,
Dar ştiu că undeva, la capăt mă aşteaptă
Şi îmi va da cununa Iubitul Dumnezeu!

Am învăţat în viaţă că totu-i trecător...
Că totul prinde viaţă, trăieşte apoi moare...
Dar peste tot şi toate va dăinui mereu
Iubirea Lui Isus în veci nepieritoare!

Vulcan-23-11-2012
Mary