Cât de puternic Doamne eşti
Căci orice zid îl prăbuşeşti!
Suflete triste-nveseleşti,
Pe toţi cei răi îi nimiceşti,
Iar pe cei slabi, îi întăreşti.

Mândria mării o-mblânzeşti
Pe valuri Tu le potoleşti;
Pe cel ce-i mic Doamne îl creşti,
Cel ce se-nalţă îl descreşti;
Cât de-nţelept Tu Doamne eşti!

Deasupra cerurilor eşti!
Cu ochii ageri, ne priveşti!
Pierdem ceva - despăgubeşti;
Păcătuim - ne pedepseşti,
Dar tot Tu Doamne ne iubeşti.

O suflete, ce mai doreşti?
La Domnul, ai tot ca să trăieşti!
Numai să-L crezi şi să-L iubeşti
În inimă să Îl primeşti
Cuvântul, să nu-L nesocoteşti!

Doamne, cât de puternic eşti!
Pe toţi cei răi Tu îi zdrobeşti,
Vrăjmaşii toţi, îi risipeşti;
Dar celui care îl iubeşti,
Sămânţa-n veci i-o întăreşti!

Cine se poate-asemăna
Cu Tine, Dumnezeul meu!
Până la cer va ajungea
Dreptatea şi bunătatea Ta;
Lucrări ce le-ai făcut, mereu.

Fericit e-acela care
În Tine, se-ncrede mereu;
Îl umpli de binecuvântare
De el, ai milă şi-ndurare
Pentru că Tu, eşti Dumnezeu!

A.N
18.11.2012 Firenze