Aș vrea să-mi crească aripi mari să pot zbura până la cer,
Dar chiar și-atunci când voi zbura: ce pot eu, Doamne, să-Ți ofer?

Aș vrea să zbor pe nori de puf, să pot îmbrățișa Lumina,
Dar chiar și-așa: cum pot să fac să Îți sărut, Isuse, mâna?

Chiar azi aș vrea ca să mă mut în Sfânta Ta Împărăție,
Dar ce-aș avea eu azi să-Ți dau și cum să-Ți mulțumesc eu Ție?

Sunt doar o frunză pe pământ, o umbră fără de contur
Dar, curățit prin Duhul Sfânt, mă simt mai alb, mă simt mai pur.

Dar până când să zbor la cer îmi plec genunchiul la pământ
Și mă smeresc și mă dezleg să pot zbura mai cu avânt.

Căci nu cu lanțuri și obezi ori cu păcate-ngreunat
Și nici cu griji nu pot s-ajung în cerul binecuvântat.

Dac-aș putea ca să mă mut, să pot să scap de încercări
Aș vrea întâi să mă sfințesc, nu prin icoane, lumânări,

Nici prin tămâie ori prin sfinți. . . Prin Duhul Tău să mă sfințesc
Și Tu să fii în viața mea slăvitul meu Mire Ceresc.

AMIN!