Aducerile aminte



Proorocul mai departe spune
Și el, se roagă Domnului
Ocara ce peste ei vine
Puterea-i, a străinului

Și milostenia e luată
Mamele, văduve au rămas
Ei sunt cu toți orfani de tată
Și i-a cuprins, mare necaz

Apa, pe bani e cumpărată
Și lemnele, trebuie plătite
Viata le este amenințată
Și țara lor, e pustiită

Și a lor pâine o cerșesc
De la Egipt și asirieni
Păcatele ei le plătesc
A celor ce acuma, sunt bătrâni

Pe-ale lor femei le-au necinstit
Și pe fecioarele din Iuda
Mai marii au fost nimiciți
De rele, n-a scăpat niciuna

Tinerii-s puși la muncă grea
Copiii, cad toți sub povară
Gura lor, nu va mai cânta
Bătrânii, sunt toți de ocară

Și jalea peste tot se vede
Cu toții, au păcătuit
Iar inima lor nu mai crede
Cu toții parcă au orbit

E jale și durere mare
Sionul tot e pustiit
Șacalul pe a lui hotare
E liber și nu e oprit

Domnul în veac împărățește
Și-n veșnicie va trăi
Și al Lui scaun dăinuiește
În veci de veci, așa va fii

Cu milă Domnul să-i privească
Și răutatea lor s-o ierte
Iubirea Lui să dăinuiască
Să le dea binefaceri, multe

Și înspre ei ca să privească
Căci mai demult, când îi iubea
În mila Lui să îi primească
Și izbăvire să le dea.

sfârșit.