Cu mâinile-n sus
Cu mâinile-n sus,
Către Dumnezeu,
Rugăciunea ta
O voi asculta,
Mâinile spre cer
De le vei ţinea,
Ca Moise-n luptă,
Putere-ţi voi da.
Când mâinile-n jos,
Moise le lăsa,
Amaleciţii
Din nou biruiau.
Puterea-i slăbea
Căci bătrân era.
Dar doi au venit
Şi l-au sprijinit.
Mâinile lui Moise
În sus le-au ţinut,
Către Dumnezeul
Ce-I veşnic, un scut,
Până au învins
Şi au biruit
Pe amaleciţi.
...Aşa-au izbutit...
Aşa şi cu noi
Se-tâmplă ades...
În acest război
N-avem de ales.
Doar către Isus
Ruga s-o-ndreptăm,
La timp şi netimp;
Puteri căpătăm
Să mergem-nainte
Pe drum secetos,
Cu lacrimi în gene,
'L avem pe Hristos.
...................................
Poate cel de lângă noi
Este-un ‘’Moise’’ în război;
Dacă bine te-ai gândit:
Ai sărit, l-ai sprijinit?
Dacă nu, încă ai timp;
Până nu cade înfrânt
De amaleciţi străini
Ce-i întâmpină pe drum.
Haideţi fraţi să ne salvăm,
Să nu stăm să ne uităm!
Biserica va spori,
Pe alta va sprijini.
Şi-uite-aşa, un număr mare
Va ieşi-n întâmpinare.
Tatăl Se va bucura
Când uniţi ne va afla.
În timp ce lucram, făceam o comparaţie între situaţia mea şi cea a lui Moise. Simţeam că doar rugându-mă neîncetat voi avea biruinţă. Cu toate că o făceam, simţeam totodată o presiune care necesita sprijin, mijlocire şi din partea altor fraţi.
Fii binecuvântată.