A mai trecut o zi din viață
Și seara iar s-a coborât.
Pe bolta cerului de gheață
Steluțe mici au apărut.

E semn că a-ncetat lucrarea
Și munca pe-azi a luat sfârșit.
S-a potolit până și marea,
Și valurile-au amuțit.

S-a încheiat dar, mă frământă
Același gând ca de-altădat':
Din rodul muncii mele cruntă
Eu Ție, Doamne, ce Ți-am dat?

O rugăciune spusă-n grabă?
Ceva versete ce-am citit?
Când pentru firea pământească
Tot ce-am avut eu am jertfit ...

În alergarea mea nebună,
Iar am uitat să-Ți mulțumesc
Pentru o nouă zi cu soare,
Și că am harul să trăiesc.

E drept că m-am ferit de pofte
Și de păcate de-orice fel.
Însă, n-aș vrea, prin neveghere,
Să fiu un frate căldicel.

De merg mereu la adunare,
Și-ascult Cuvântul predicat,
Acestea-s lucuri ziditoare,
Însă, nu-s semn c-aș fi lucrat.

Ce am făcut azi cu talantul,
Pe care mi-ai încredințat?
Cu el am câștigat un altul?
Sau în pământ l-am îngropat?

Eu știu că aspru ești, Stăpâne,
Și când voi sta 'naintea Ta,
Aș vrea și eu să pot a spune
Că am lucrat spre slava Ta!

De-aceea dă-mi înțelepciune
Și Duhul Tău în orice zi,
Condu-mă Tu prin astă lume
Să nu mă clatin, orice-ar fi.

Și când ne vei chema acasă,
Și-n slavă ne vei îmbrăca,
Acolo-n patria cerească
Să stau și eu la dreapta Ta.

Deci umple-mi candela și vasul
Cu untdelemn sfânt și curat
Ca vegheator să aștept ceasul
Când sus la cer fi voi luat!