Trec ore, zile, luni şi ani vor trece-n goană
Iar dorul după tine va creşte tot mai mult...
Cum voi putea, măicuţă, să merg pe drumul vieţii
Când vocea ta duioasă nu pot să mai ascult?
Eram plecat de mult... pribeag printre străini,
Dar te ştiam acolo, acasă, aşteptând
Să ţi se-ntoarcă fiul din plaiuri depărtate...
De câte ori măicuţă, îngenunchiai plângând
Şi te rugai în şoaptă la bunul Dumnezeu
Să-mi ocrotească paşii... să fiu biruitor...
Iar pentru tine mamă, tu nu cereai nimic
Deşi erai slăbită şi te stingeai de dor!
Dar ai plecat "acasă", căci Tatăl te-a chemat
Şi firul vieţii tale acuma s-a sfârşit...
Mă doare despărţirea şi lacrimi mă doboară
Căci nu ţi-am spus măicuţă ce mult eu te-am iubit!
O, de-aş putea întoarce a timpului bătaie
Să-ţi spun că-mi pare rău... în braţe să te strâng....
Dar e târziu... târziu... rămâne amintirea
Iar eu privesc spre ceruri şi plâng măicuţă... plâng!

Vulcan-27-11-2012
Mary