Nelegiuirea piere
Iov cap. 5


Și mai departe vocea spune
Chiar, dacă tare va striga
Oare cine îi va răspunde
Cum să audă, vocea Sa?

Și ii mai spune că nebunul
De-a lui mânie, e ucis
În viață n-a scăpat niciunul
Ca se va face, cum s-a zis

Și duhul mai departe spune
De un nebun, ce-a fost distrus
El crede că se ține bine
Dar, duhul cel rău l-a răpus

A lui casă a blestemat-o
Și pe ai lui fii i-a ucis
El în picioare a călcat-o
Tot ce avea, i-a fost distrus

Și secerișul e mâncat
De cei, care din spini îl ia
Averea lui i s-a luat
Nimica, nu-i va rămânea

Omu-i născut spre suferință
Ca și scânteia spre zburat
El este fără de putință
E slab și e înfricoșat

Dar ajutorul e la Domnul
Înspre El trebuie alergat
Doar El, care a creat omul
Doar El, care viata i-a dat

El poate lucruri mari să facă
A Lui minuni sunt nepătrunse
El face ca ploaia să cadă
Peste, câmpiile întinse

El ridica pe cel smerit
Pe necăjit, îl izbăvește
Când cel viclean și-a pregătit
Un plan, Domnul îl nimicește

Iar celui ce-i înșelător
Al sau plan îl va răsturna
Va fi ca un nevăzător
Ziuă va fi, dar n-a vedea

Iar pe cel slab îl ocrotește
Din mâna celor tari îl scapă
Nădejde lui o sprijinește
Mormântul celui rău, îl sapă

Dar fericit e omul care
Domnul îl ceartă, neîncetat
Mustrarea-i ca blestemul tare
Ce rana lui, a vindecat

De șase ori îl va scăpa
Când de necaz se va izbi
De șapte ori va înlătura
Răul, care-l va pustii

Iar când e foamete mai mare
De la moarte, îl va scăpa
Când sabia-l răpune tare
Va râde, nu se va speria

Nici teama de-a câmpului fiare
Nu o să-i fie, niciodată
Va face un legământ sub soare
Și fericirea-i va fi dată

A lui turme întregi vor fii
Sămânța, va vedea crescând
Odraslele s-or înmulți
Vor fi ca iarba de pe câmp

Iar spre mormânt când vor pleca
Bătrânii vor fii petrecuți
Ca snopul strâns la vremea sa
Ca cei, ce-s de Domnul plăcuți.

va urma