Te aştept...

Străpuns adesori, în taină
îmi plâng amarul meu...
Şi mă întreb adeseori, de oare,
m-a părăsit El, Dumnezeu?

De ce mă simt şi azi, ca niciodată,
şi sunt lovit, şi fără ţel?
Mă vede oare El, în taină,
o ştie? o ştie, Domnul meu?

Şi mă străpung fiori şi teamă,
atâtea răni care se frâng...
Dar mă mângâi, că nu-i departe
ziua, când El va reveni...

Nu rana mea azi sângerează,
e dorul, dorul după El...
Străpuns eu sunt, şi lăcrimează,
Te aştept! Te aştept o, Domnul meu!