Pastel de Decembrie

Cu temperaturi scăzute şi zilele-n micşorare,
Cu frunzele-ngălbenite şi-n mantia-i argintie
În brumă fiind îmbrăcată, a trecut Noiembrie,
Cu cerul ei plumburiu şi cu zile-n puţin soare.

Astfel, ea a cedat locul, şi-a venit Decembrie,
Întâia lună de Iarnă, cu-ale ei dalbe covoare
Aducând mari bucurii, lucrătorilor de-ogoare,
Ce grâul l-au pregătit şi l-au semănat în glie.

Sub plapuma de zăpadă, firele ce-au încolţit
Se dezvoltă-n creştere, şi astfel, ele viază -
Primesc zilnic energia care şi-o acumulează,
Ca să iasă-n primăvară cu paiul verde-ntărit,

Cu tendinţa de belşug, spre care evoluează
De când a fost semănat până când a răsărit
Sub grija sfântă, Divină, care toate le-a zidit,
Semănătorul îşi ţine, conştiinţa mereu trează.

Flavius Laurian Duverna
01 decembrie 2012