Te-ai coborât la noi, Isuse,
Din uimitoarea Ta splendoare,
În grajd, în iesle, fân şi paie,
În întuneric şi răcoare.

O, nu-nţelegem ce minune,
Ce taină, trupul Tău ascunde,
C-ai vrut să-Ţi legi nemărginirea
De ani şi ore şi secunde.

Tu n-ai ales palat de aur,
Şi nici a regilor odaie,
Ci Te-ai născut umil în iesle:
Un Dumnezeu culcat în paie!

Cezar August, cu fală mare,
A poruncit recensământul;
Iar Tu ne-arăţi că-ntotdeauna,
Cei blânzi vor moşteni pământul.

Despoţii lumii vin şi astăzi
Cu forţa lor în arsenale;
Iar Tu Te strângi micuţ şi gingaş
În scutecele maicii Tale.

Milionarii de la Bursă
Adună banii în chimire;
Iar Tu, sărac, ne-nveţi secretul,
Că harul e în umilire.

Aşa a fost de când e lumea:
Cine-i bogat are puterea;
Dar Tu, Puternicul lui Iacov,
Smerit, împarţi cu noi durerea.

...Ne-ai învăţat ce-i umilinţa
Şi ce înseamnă ascultare,
Când ai venit la noi, Isuse,
Un copilaş la Întrupare.