Încurajare !
Când ești rănit, și obosit,
De-amarul vieții întâlnit!
Adu-ți aminte cât de mult El te-a iubit.
Când, pe calvar, în chin amar,
Isus nu se lupta-n zadar,
Ci îți ștergea al tău păcat în al Său Har!
Tot ce vei strânge pe pământ,
Este doar goană după vânt.
Oprește-te, și-adună-n sfântul legământ;
Comoara ce nu va pieri,
Ascunsă-n omul inimii,
A unui duh blând care te va liniști.
Când solul morții va veni,
Pe nimeni nu va ocoli;
Degeaba atunci vei implora averea ta.
Doar cel ce-adoarme în Hristos ,
Are nădejdea cu folos!
Cândva se va scula în moștenirea sa.
Toate-n curând vor înceta:
Cunoștința, proorocia;
Un singur lucru, însă, veșnic va domni;
Iubirea venită de sus,
Și arătată în Isus,
Iubire la care zilnic ești tu chemat,
Să-ți iubești semenul mort în păcat.
Astăzi noi să ne unim,
În Isus veseli să fim ;
Mâine e o altă zi,
Când poate nu vom mai fi!
Fă dar azi, ce-a zis Isus,
Mâine, poate vei fi dus!?
Aceasta poezie a fost inspirata, sufletului meu, in primul rand, intr-un moment de prabusire a relatiei mele cu Dumnezeu, din cauza realitatilor triste a relatiilor dintre oamenii,care-si spun inca frati si compun aproape toate adunarile crestine de astazi. Duhul lui Dumnezeu,in mila Lui providentiala a restabilit pacea si linistea, de care sufletul omului are intotdeauna nevoie si, astfel mi-am recapatat echilibrul si puterea de-a merge mai departe.