Stâlpi de sare fără gust
Stau înfipţi în adunari
Răspândind miros de... must
Şi de stinse lumânări

Doar cu trupul se închină
Inima-i în altă vie
Sufletul în ei suspină
După-a Vieţii apă vie

Rugile le sunt străine
Şi Cuvântul purtător
De osândă, de urgie
Neglijind al Său Fecior

Crucea este doar simbol
Nu şi mărturia sfântă
Ce la Golgota cu dor
A iubit, iubeşte încă

Sângele preasfânt, curat
Care spală haina vieţii
Ei demult l-au dat uitat
Chemând ziua judecăţii

Laptele şi mierea sfântă
Numai sunt azi hrana lor
Caută la om izbândă
Devenind doar cerşetori

Duhul viu al Învierii
E departe de-a lor viaţă
Nevăzând amurgul serii
Ce le întristează faţa

Se ascund când Domnu-i cheamă
Să jertfească a lor câştig
Pentru cei, ce fără teamă
Au lăsat al nopţii frig

Şi s-au îndreptat spre zări
Unde glasul mântuirii
I-a trimis în adunări
Nu ca stâlpi de sare-a firii

Ci ca stâlpi ce vor să ţină
Adunarea-n pasul viu
Cu puterea Sa divină
Aşteptând Iubitul Fiu.

Amin!