Măcar puțină roadă

În grădina Domnului bogată,
Domnul te-a sădit odată
Şi de atunci El vrea să vadă,
În tine o bogată roadă.

Şi an de an tot trece şi-L uimeşti,
Că niciodată nu rodeşti
Tu ai doar frunze şi cu crengi,
Dar roade n-ai ce să culegi.

În mila Lui un an El te mai lasă,
Te va îngriji cu o grijă mai aleasă
Va da îngrăşământ la rădăcini şi apă,
Că poate aşa o să rodeşti vreodată.

Că dacă nici la anul nu rodeşti,
Te va tăia, de ce să mai umbreşti
În locul tău sădi-vă, un pom mai roditor,
Ce poate fii, Stăpânului folositor.

Măcar puțină roadă să rodeşti,
Nu mai fii aşa neroditor cum eşti
Că dacă ai rodi măcar puţin,
S-ar îndura de tine Stăpânul cel divin.

O! Ce mare bunătate şi îndurare!
An de an Stăpânul pentru tine are
Cu drag El taie ramuri şi pune alt altoi,
Să aduci şi roadă, nu doar lăstari goi.