Dincolo de cuvinte, dincolo de păreri,
E-o lume de himere, de haos şi dureri,
Mulţimi în alergare ce timp nu-şi mai găsesc,
Ca să gândească-o clipă, la modul cum trăiesc,

Nu mai există zâmbet şi feţele-s crispate,
Veghează zi şi noapte la cele adunate
Şi uită omemirea că-n timp, totu-i ruină
Şi tot ce strânge-n viaţă, va fi curând rugină,

Se amăgeşte lumea c-o să trăiască veşnic
Şi nu vrea ca să ţină lumina-aprinsă-n sfeşnic,
Nu mai găseşti iubirea, doar eul azi primează
Şi câte inimi Doamne, de dorul Tău vibrează?

Unde-i îmbrăţişarea făcută cu căldură
Şi dăruirea-n care nu vezi un gram de ură?
Privirea spre Golgota şi înspre Betleem,
Câţi oare mai îndreaptă, atunci când plâng şi gem?

Privindu-ne-n oglindă, vedem metamorfoza,
Avem doar o soluţie, prin Duh Sfânt, simbioza,
Isus Cristos şi omul să fie numai una,
Căci astfel moşteni-vom în veşnicii, cununa!

05/12/12, Barcelona- Lucica Boltasu