Glosa – Crede fără să ai teamă
Crede fără să ai teamă,
Roagă-te fără-ncetare,
Biblia-ți fie comoară,
Dragostea-ți fie umblare.
Speră, căci se împlinește,
Fii grăbit la ascultare.
Curând Domnul Se ivește!
Să fii gata de plecare!
Sunt mulți oameni ‘n-astă lume
Care zic că au credință,
Dar se zbat tot în genune,
Fără spor și biruință.
Ori le e frică de fapte,
Ori să creadă le e teamă…
Asta nu-i credință, frate!
Crede fără să ai teamă!
Unii râd de rugăciune
Spunând că sunt mari în fapte…
Crezând că fac lucruri bune,
Alții cer doar sănătate.
Rugăciunile în fugă
Pot aduce supărare.
Nu ai timp? Cere-l în rugă!
Roagă-te fără-ncetare!
Pretutindeni mulți te cheamă
Să urmezi a lor umblare
Cu ceremonii de fală
Și sfaturi stăruitoare…
Nici nu știi în cine-a crede!
Unii merg din gară-n gară…
Nu privi la ce se vede!
Biblia-ți fie comoară!
Vezi cum trec în haine sobre
Spre biserici slujitorii…
În liniște, fără vorbe…
Nu sunt ca toți muritorii…
Tu ascultă-le povața
Ce-i din Carte revărsare,
Apoi zilnic schimbă-ți viața…
Dragostea-ți fie umblare.
S-a vestit odinioară
O făgăduință mare
Și-o aștepți din seară-n seară
Ca să fie întâmplare.
Cartea spune cu tărie
Tot ce Dumnezeu grăiește.
Chiar de fruntea-ajunge-n glie,
Speră, căci se împlinește!
Se întâmplă câteodată
Ca din Cartea cea iubită
Cuvântul cel sfânt să bată
Către-o patimă-ndrăgită.
Chiar de-ți este greu a face
Curățenie-n sertare,
Inima tu ți-o întoarce,
Fii grăbit la ascultare!
Tot citind în Cartea sfântă
Ți se face dor de timpul
Când, așa cum El cuvântă,
Va pune lumii sfârșitul
Și va face judecată
Pentru tot ce-n lume este…
Deci, atenție la faptă!
Curând Domnul Se ivește.
Și-odată venit, prăpădul
Va pustiii tot pământul
Și verdeața; Și omătul…
Va rămâne doar Cuvântul
Care inima transformă…
Și nu va mai fi-ndurare…
Să n-ai credință de formă!
Să fii gata de plecare.
Să fii gata de plecare;
Curând Domnul Se ivește!
Fii grăbit la ascultare!
Speră, căci se împlinește!
Dragostea-ți fie umblare;
Biblia-ți fie comoară!
Roagă-te fără-ncetare!
Crede fără să ai teamă!
Poezia mea este rezultatul aducerii înaintea Domnului, la rugăciune, a observaţiilor pe care le-am făcut asupra lumii din jurul meu, precum şi a dorinţei de a înţelege mai bine rostul a toate câte sunt pe lume.