DE ESTI…
De esti deja obisnuit
Cu zgomot mult pentru nimic,
Cu anormal normalizat
Si adevar crucificat,
Ca lumea esti… si drumul tau
Se-afunda-n departatul hau
Al nebuniei. Scapa dar
Acum, cat inca mai e har!
De-ti place viata… cu-ale ei,
Cu barfe, josnice femei
Si oameni de nimic, sa stii,
Ca ei si tu vei deveni!
Dar tu nu esti om de nimic.
Ai fost rascumparat cu-n pret,
Caci Cel ce este infinit
Primi in locul tau dispret
Daca astepti Craciun si Pasti
Cu purcelusi si miei taiati,
Sa te-mbuibezi, sa te imbeti,
Simtirile sa-ti amortesti,
Esti fara minte… caci nu stii
Ce se serbeaza-n acea zi
Si irosesti ocazia
De-a fi salvat de Mesia.
O poezie inspirată din felul în care lumea pretinde că sărbătoreşte evenimente creştine...