Fara Tine
N as sti ca exista zori,
apus de soare si flori..
Noapte sau zi,mi ar fi tot una.
As amesteca susurul apelor cu furtuna,si de-atatea ori,
As privi ingrozita spre perdeaua de nori.
Fara Tine,
N as sti ca exista culoare.
Nu m ar uimi albastrul cerului cufandandu-se in mare.
As trece oarba peste dealuri si munti,
prin paduri,printre flori,peste ape..
Nici n as simti raze blande de soare pe-aproape.
Fara Tine,
intre albastrul cerului si verdele pamantului,
as plange..pentru cenusiul mormantului.
Cui as putea sa multumesc
daca nu Tie?
pentru frumusetea amurgului
intr o zi de toamna tarzie?
Si ma`ntreb,
Ce rost as mai avea eu daca n ai fi Tu
sa dai sens si destinatie drumului meu?