Sunt clipe când cerul îmi este de plumb.
Prin viscol îmi aştern nemurirea
Doar Domnul în toate îmi e prieten bun
Sfinţindu-mi viaţa, gândirea.

Sunt doruri flămânde ce ard neîntrerupt
Mi-e sete Părinte de Tine.
Ridică-mi viaţa pe stânci tot mai mult,
Cuprinde-mă în zile senine!

Umple Tu, Tată, din zori viaţa mea!
Să fiu un balsam pentru lume
Învaţă-mă să dărui mereu dragostea
Când ura loveşte în mine.

Sunt început, din opera Ta
O Doamne, îmi scrie Tu viaţa!
Să biruiesc în lupta cea grea
Aprinde în mine speranţa.

Iubesc azi, tot cerul deşi eu sunt jos
Dar Domnul îmi poartă povara
Ca eu să-L slujesc mereu bucuros
Îndurase pe cruce ocara.

Astăzi sunt liber, Îţi cânt, Te iubesc!
Iar mâine în bezna cea crudă
Părinte, asemeni, eu vreau să trăiesc
Ca rob al iubirii ce abundă.