Fără Tine


O zi trecută fără Tine,
E ca și vântul care suflă printre crengi.
E ca o noapte fără lună,
E ca un vis ce-n urma lui adună
Coșmaruri, amintiri de neînvins.

O oră care trece fără Tine,
E ca o umbră ce se pierde în uitare...
E ca un val de apă ce gonește,
Zdrobindu-se de stâncă, tot mai tare.

Doar un minut, și acela de se pierde,
E ca o zi întunecată şi cu vânt...
E ca smochinul înfrunzit, dar fără roade,
E ca un fir uscat de iarbă, pe pământ.

La fel ca frunzele uscate,
Pe crengi subțiri, ce repede se rup,
Aşa e viața omului, Stăpâne,
În vizita cea scurtă, Isuse, pe pământ.

Aș vrea să fiu mai mult cu Tine,
Și umbra mea, să-mi fii Isus.
Şi nu doresc o viață fără Tine,
Nici zile de povară, ce greu m-au supus.

Degeaba pot trăi în aurul din lume,
În tot ce-i scump, în ochii mei de lut;
Dar dacă Tu nu eşti un Oaspete de cinste,
Săracă-mi este masa, şi viața pe pământ.

Mulți, cred că pot trăi şi fără Tine...
Că ești un basm, sau poate doar un mit.
Dar Tu, eşti Fiu de DUMNEZEU Puternic,
Și Sfânt, și Viu, chiar pentru cei ce mint.

Nu este altă cale către ceruri,
Nici mântuire pentru sufletul ce moare;
Decât prin Tine, căci fără Tine, Doamne,
E noapte fără lună, coșmar fără hotare...

Deschide-ți azi, ferestrele-ncuiate,
Și ușa zăvorâtă cu lanț şi cu piroane,
Poftește-L înăuntru pe Cel ce stă afară,
Să-ți dea cadoul sfânt; Tradus, va fi: IERTARE.

25 iulie 2011 , Viorel Balcan