Cel rău fuge, fără să fie urmărit
Pentrucă ştie el ce a înfăptuit;
E conştient şi ştie că este păcat
Chiar dacă strigă tare: ,,Sunt nevinovat!"

Tremură de spaimă, chiar fără pricină
Se simte vinovat chiar şi fără vină;
E-obişnuit să-nfăptuiască numai rău
Cumplită frică are el de Dumnezeu.

Şi fără ca să vrea, el a făcut un bine
Şi-acum e speriat şi e plin de ruşine;
Uite, râd toţi de el, ah! ce nenorocire!
Vor crede-acum toţi, că-i plin de iubire!

Lui, vestea îi mergea, că este cel mai rău
Şi-a ajutat azi chiar, pe-aproapele său
Şi-acum, să vezi, toţi, oh! îl vor batjocori
Vor râde toţi de el şi îl vor umili!

,,Şi dacă-aşa vor face, mă voi răzbuna!"
(cel rău îşi spune sieşi, în inima sa)
,,Voi trece la ceilalţi, în bun m-oi transforma
Şi mă voi strădui la Domnu´ - a-i îndruma!

Şi eu, cel plin de răutate, eu, omul rău
În veci de veci voi lăuda pe Dumnezeu!
Drumul şi felul meu, eu mi le voi schimba
Şi din urgisitor, prieten, mă voi făcea.

Voi ajuta pe cei ce i-am năpăstuit
Şi-i voi înfrânge, pe răii care-au biruit;
Să nu mai fie răi şi nici asupritori
Să fie doar acei, de Domnul iubitori!"

A.N
28.11.2012 Firenze