Steaua

Când negura deasă şi mare
Pământu-ntreg, l-acoperea,
Şi întunericul peste popoare
El tot mai mult se întindea...
Pe cer, s-a ivit îndat- o stea
Aşa de mult, strălucitoare,
C-a fost un mare eveniment
Acolo, -n depătrtatul orient.

Era Steaua, cea profeţită
Cum că din Iacov va răsări,
Lumina lumii, cea vestită -
Că astfel ea, se v-adeveri,
Şi-un nou concept va lămuri:
Cum lumea va fi mântuită,
Prin darul sfânt venit de sus,
Prin întruparea... lui Isus.

În Pruncul care S-a născut
Într-un Staul... sărăcăcios,
Puţini erau, care-au crezut
Că El e Domn, şi e Hristos
Ce-a coborât din ceruri, jos
Prin Duhul Sfânt conceput,
Ca lumii să-i dea mântuire
Prin scumpa Sa neprihănire.

Flavius Laurian Duverna
08 decembrie 2012