Izbăvire


Eu rătăceam în astă lume
Sorbind din plin al ei pahar;
Şi nu ştiam că-n al Său Nume,
Era nepreţuitul Har.

M-a întâlnit la o răscruce,
Când trăiam clipe de coşmar.
Şi mi-a şoptit cu glasul dulce,
Că are leac pentru amar.

Dar pofta cea înşelătoare,
Părea de neînlăturat!
Şi prin puteri amăgitoare,
Încă mă mai ţinea legat.

Însă Sămânţa cercetării,
Îmi frământa sufletul meu;
Şi Duhul Sfânt al învierii,
Înfrânse-n mine, al meu, eu.

Şi înc-odată, aceşti prieteni:
Tatăl, Fiul, şi Duhul Sfânt,
Eliberară încă un suflet,
Din temniţa de pe pământ.

Astăzi spun celor din robie,
Şi ochilor ce mă privesc,
C-am fost mutat pentru vecie,
În sânul Tatălui ceresc.

Prietene, ce sorbi în tihnă,
Şi nu-L ai pe Isus Cel Sfânt
Aleargă astăzi la Lumină,
Căci vine noaptea pe pământ.

Harul e darul lui Hristos,
Să ne salveze aicea jos.
Primeşte-L azi, nu-L refuza,
Mâine nu este ziua ta!!!