Demoni şi oameni



Cu privirea-ntunecată
De porniri spre răutate
Şi cu inima pătată
De multe murdare fapte
Umblă demonii în hoarde
Printre oameni să-i corupă.
Fii treaz! Te păzeşte, frate,
Căci ei vin ca să te rupă!

Chiar de când erau în slavă,
Au trădat a lor oştire,
Pe-al lor Creator şi tată
Şi pe Fiul de iubire
Şi au pornit ca să rupă
De tot a lor unitate...
A lor ură ne-ntreruptă
Îi ţine de cer departe.

Cu privirea-ntunecată
De porniri spre răutate
Şi cu inima pătată
De multe murdare fapte
Umblă oameni printre oameni
În corupţie crescândă.
Dintre-aceştia, cine oare
Are inima flămândă?

Cui i-e foame de dreptate,
De sfinţenie şi pace?
Sunt acestea demodate?
Dragostea nu ne mai place?
De la demoni învăţarăm
Să fim rupţi unii de de alţii...
Totuşi... Duhul Sfânt ne cheamă
Ca să ne iubim ca fraţii.