Acrostih - Alergare fără ţintă
Alergare fără ţintă,
Bucurie fără sens,
Căutare ameţită
După lucru ne-nţeles,
Energii preairosite
Făr-a preţui nimic,
Gălăgie fără minte,
Hotărâri luate greşit...
Iată forfotirea lumii
Învăţată la dezmăţ!
Juruinţa-i e minciună,
Lăcomie şi dispreţ.
Moartă-n groaznică robie,
Nevoind viaţă cu sens,
Osândită din pruncie
Pentru tot ce a ales,
Repede acum aleargă
Spre-un abis nemaiştiut
Şi se trece deodată
Tot ce-a fost şi s-a văzut...
Ţin acum în mână Cartea
Unde scrie tot ce văd...
Vine ZIUA! Judecata!
Zi de slavă şi prăpăd!
Nebunia lumii care aleargă fără rost incoace şi încolo mă face să nu tac.