Ţi-am scris şi-Ţi scriu din nou..
un dor ca rana, doare,
mă chinuie atât..
când ai să vii Tu oare?

E dor de Cer, de Rai,
un dor de altă lume..
există undeva
un plai cu zări mai bune?

Te-aştept de-atâta timp !
la Tine-i diferit,
o zi e ani – o mie,
şi încă n-ai venit…

Nu m-ai uitat, sunt sigur,
doar vrei să vezi, rezist?
rămân fidel sau nu?
şi totuşi eu sunt trist..

Nu mai lăsa cuptorul,
e prea încins, opreşte!
căci mă topesc ca gheaţa
şi dorul meu tot creşte.
………………………………
Doar dorul ţi-e dorinţa?
altceva n-ai găsi?
nu vezi nimic mai scump
decât a mă privi?
……………………………….
Da, Doamne, numai dorul
de cerul Tău mă leagă,
şi ochii Tăi, şi glasul,
fiinţa Ta întreagă..
………………………………
Curând, curând va fi
tot dorul amintire;
am hotărât să-l şterg
căci eşti a Mea iubire.

Mai stai o clipă numai
şi drept să fii în totul,
mai strânge spice, snopi,
căci Eu vin, Savaotul.
Amin.
11 Februarie 2009