Strigătul Domnului!
Isus și astăzi plânge iar,
Că îți trăiești viața-n zadar!
Adormi pe vechiul legământ,
Dar îți lipsește al Său Cuvânt!
Și n-ai puterea să fii sfânt.
Întoarce-te la ce-ai pierdut;
Sau poate nici n-ai cunoscut,
Puterea dragostei dintâi,
Ce te ținea in voia Lui,
Și purtai lupta Domnului.
Când vii la Templu, nu uita:
Privește doar la Golgota.
Pe Isus când Îl vei vedea,
Ochii tăi iar vor lăcrima;
Când vei privi în viața ta.
Nu predica de nu-mplinești!
Nici nu cânta de nu iubești!
Nu te ruga de n-ai iertat!
Pe acela ce te-a întristat;
Tu încă ești mort în păcat!
Trezește-te, spune Cel Sfânt,
Şi împlinește al Său Cuvânt;
N-asculta vorba altuia,
Stai la ce spune Biblia
Că judecata va fi grea!!!
Să nu faci iar un legământ,
Cum fac morții pe pământ!?
Că, în prag de sărbătoare,
Poate-i ultima strigare;
Chiar... nu vezi ce este-n în zare!?
... Iartă-mă Doamne, că spun doar vorbe,
Dar în viața mea, nu e voia Ta!
Tu mă vrei curat, și înmiresmat;
Cu haine de in să fiu îmbrăcat,
Ca să pot intra, în Sfântul Palat.
Aceasta poezie,este de fapt, un raspus al Domnului, vis-a-vis de confuzia si nelinistea, rezultate in urma unei scurte discutii, avute cu un tert cap al bisericii, pe tema produsului Bisericii Lui Dumnezeu. Multumesc din suflet Domnului.