Voi, vânturi parfumate,
de ce-mi purtaţi în şoapte
gândurile rostite
mai departe...?
Nu ştiţi că în tăcere
şi-n tainică veghere
se-aşteaptă izbăvire
de departe...?
Că-n liniştea fiinţei
treci şcoala suferinţei
şi creşti darul credinţei
mai departe...
Dar simţurile toate
au aţipit furate
de cântece ciudate
de departe...
Iar vocea conştiinţei
-avocatul dreptăţii-
cuprinsă-n somnul nopţii
e departe...
Ah, vânturi parfumate,
cu iz de libertate,
aduceţi de departe
primăvara...
Cristina Magdalena Frâncu
http://cristinafrancu.pasi.ro/departe.html
Multe binecuvântări!
Succes in continuare/George Cornici