Te-am simţit atât de-aproape
Când în noapte suspinam
Şi căutam o mângâiere
Pentru rana ce-o aveam.
Te-am simţit atât de-aproape,
Chiar şi-n lacrimile calde
Când ceream a Ta iertare
Şi-al Tău sânge să mă scalde.
Te-am simţit atât de-aproape
În tăcerea din odaie
Ca un vânt uşor ce-adie
Şi trestia o îndoaie.
Te-am simţit atât de-aproape
Şi-acum încă-Ţi simt puterea
Şi atingerea Ta blândă
Care-mi alină durerea.
Amin.
12 noiembrie 2007
blog personal: http://pauladita.wordpress.com