Toate trec, nimic nu-i veşnic,
Toate pier ca şi un vis
Şi se duc fără de urmă
În al uitării abis.
Clipe dulci de bucurie
Se transformă-n întristări
Iar momentele frumoase
Ajung dureroase stări.
Cât de scurtă este viaţa!
Zboară ca un fulg de nea
Care dacă-l iei în palmă
Se topeşte-atunci in ea…
Amin.
01 decembrie 2007
blog personal: http://pauladita.wordpress.com