Când eram în necaz
Şi nimeni nu putea
Să-mi şteargă de pe-obraz
Larima ce curgea,

Tu ai văzut durerea
Şi ţi-a păsat de mine,
Mi-ai adus mângâierea
În lungile suspine.

Când am greşit în fapte
Cu toţi m-au osândit,
Dar Tu, mi-ai spus prin şoapte:
“Te iert, căci Te-am iubit!”

Ce merite am eu
Să-mi faci atâta bine,
Să mă ridici mereu
Când nu mă mai pot ţine..?
Amin.
15 decembrie 2007