Când zarea-ncepe să reverse
Potop cu slove de lumine
Eu o salut citindu-i versuri
Ce-și smulg cuvintele din mine.

În revărsarea atmosferei
Care inundă peste margini
Sunt un izvor ce-a vrut să spere
Cu-un susur mic de două pagini.

Puhoiul cerului ce spală
Din noapte și ecou de pată
Și-un spic în plai care se scoală
Cu legănarea lui înceată.

Șuvoi de mii de curcubeie
Ce-au înflorit o ziuă nouă
Și fericirea de scânteie
Fremătătoare-n pic de rouă.

Cuvântu-și spune Legământul
Din veac în veac la nesfârșire
Și-un suflet ce și-ar vrea cuvântul
Răspuns în Veșnica Iubire.