Adâncă este Doamne, iubirea Ta cea mare!

Adâncă este Doamne, iubirea Ta cea mare
Şi Ea nu are termeni potriviţi de comparare,
Căci este necuprinsă de mintea omenească
Neînstare s-o-nţeleagă, în natura ei firească,
Şi-n cer şi pe pământ, Ea n-are asemănare!

Prea sfântă este Doamne Iubirea Ta cea vie
Căci Ea a lăsat cerul, şi Tronu-I de domnie,
Şi-a coborât la lumea, ce se afla-n pierzare
Pentru-a purta păcatul din soarta muritoare,
Şi-a-i indica traseul, spre scumpa veşnicie!

Adâncă este Doamne, iubirea Ta cea mare
Privind păcatul apărut, în sfânta guvernare
A lumilor create, necunoscut în existenţă,
Totuşi îngăduit, prin cumplita lui prezenţă,
Urmând ca să asiste, la răul în desfăşurare!

Prea sfântă este Doamne Iubirea-n întrupare
Şi-un plan de mântuire pentru răscumpărare
Ea l-a adus la-ndeplinire pe crucea din Calvar,
Unde s-a demonstrat ce-nseamnă sfântul har
Pentru o lume vinovată, supusă sub coşmar!

Trebuia Cerul convins, că Tatăl are dreptate
C-are milă şi îndurare, pentru lumile create,
Căci altfel n-ar fi-nţeles, sentinţa de nimicire
A păcatului din faşă, printr-o clară osândire,
Ce abia la Golgota, a culminat în nedreptate!

Flavius Laurian Duverna
12 decembrie 2012