Nici aurul şi nici argintul
Vreodată, nu o să te scape
Atunci când va veni sfârşitul;
Şi vei vedea cum, că ,,urâtul''
Va face lucruri necurate.

Acolo, unde-ar fi trebuit
Să stăpânească numai Domnul,
L-au detronat şi a biruit
Cel rău; şi iată, s-a sfinţit
Şi s-a înscăunat doar omul.

Da! Acela stăpânit de fire
Ce zi şi noapte are-un vis;
Să se-nconjoare de mărire
Să fie plin de strălucire;
Bogăţii? - de jos şi până sus!

Dar vai! Nu ştie amărâtul!
Atunci când va veni sfârşitul
Nici aurul şi nici argintul,
Nici chiar înaltul sau adâncul,
Lungimea de pe tot pământul,

Nicicum, să-l apere nu poate!
Nici siguranţă să-i ofere!
De s-ar înconjura de toate,
Rubine, perle, diamante
Şi alte preţioase pietre.

Doar Harul dăruit de Domnul
Şi-a Tatălui din Cer, iubire
Poate, ca să păzească omul
Pentru a-şi creşte-n pace rodul;
Şi îmbrăcându-l în sfinţire

Fără de aur şi de argint,
Făr' de imense bogăţii;
Umplut numai cu Duhul Sfânt
Cu Domnnu-mpreună fiind
E apărat acum, şi-n veşnicii!

A:N
4.12.2012 Firenze