De multe ori am vrut să fiu
Ceea ce n-am mai fost nicicând
Dar tot acelaşi am rămas
Cu-acelaşi nestatornic gând.

De multe ori am vrut să plâng
Cum n-am mai plâns vreodată
Dar tot acelaşi am rămas
Cu inima de piatră.

De multe ori am vrut să cânt
Cum n-am cântat vreodat’
Dar tot acelaşi am rămas
Cu suflet trist şi apăsat.

De multe ori am vrut să dau
Cum n-am dat niciodată
Dar tot acelaşi am rămas
Cu punga strâns legată.

De multe ori am vrut să mângâi
Cum n-am mai mângâiat cândva
Dar tot acelaşi am rămas
Cu suflet şi inimă rea.

De multe ori am vrut să fac
Ceea ce n-am făcut nicicând
Dar tot acelaşi am rămas,
Cu-acelaşi nestatornic gând.
Amin.