Iov, vorbește prietenilor săi
Iov cap. 24,25


Lui Eliafaz Iov îi mai spune
De judecata Domnului,
De acel care stăpân se pune
Pe lucruri care nu-s a lui

De cei ce turmele le fură,
De cei care hotaru-l mută,
De cei care nedrept se jură
Pe cel ce e-n necaz, n-ajută

Pe cei lipsiți îi îmbrâncesc
Zălog la văduve le ia
Pe cei orfani îi jefuiesc
Nimic, nu lasă-n urma sa

Iar cei săraci pe urma lor
Se duc să caute mâncare
Ca să le dea copiilor
Și peste tot, e supărare

În umezeală, noaptea stau
Și ei, de ploaie sunt udați
Ei nici un adăpost nu au
Și sunt flămânzi și dezbrăcați

Ei la bogați recolte strâng
Deși, sunt goi și dezbrăcați
Flămânzi și necăjiți ei plâng
De nimeni în seamă, luați

Și mișelii mari se petrec
Iar Domnul pare că nu vede
Bogații în rele se întrec
Iar pe săraci, nimeni nu-i crede

Alții, luminii sunt vrăjmași
Pe căi întunecate merg
În zori se scoală-s ucigași
Și în nelegiuire cred

Ochiul stricatului pândește
Crede, că nu va fi văzut
Și doar noaptea hălăduiește
Și pare că-i nu-i de temut

Acel care-i nelegiuit
Pe fața apelor, se duce
El pe pământ nu e primit
Și doar după rău se conduce

Cum seceta apa o soarbe
Pământul este însetat
Și moartea păcatul îl roade
Cel care moare, e uitat

Chiar pântecul mamei, îl uită
Și viermii din el va mânca
Nelegiuitul se frământă
Ca un copac, se va sfărma

Ei care tot zdrobesc, distrug
Și văduvei, mult rău îi face
Ei, care doar ce vor aud
Pe oameni nu îi lasă-n pace

Bildad din Suah lui îi spune
Că pacea e a Domnului
Puterea numai El o pune
Și aici, e împărăția Lui

Cine poate oști număra
Cine vrea tare să ne țină?
El dă la toți lumina Sa
Căci, nu e om fără vină

Cel ce se naște din femeie
Nicicum, nu poate fi curat
Oricât în față ar vrea să stea
Este om și are păcat

Și ca un vierme omul este
Ce Domnu-l poate nimici
La el păcatul se găsește
Și Domnul, îl va osândi.

va urma