Seara-n poienile de crini
Lumina Soarelui se frânge
Și-aprinde blondele lumini
Din orice lilie un înger.
Deasupra corului de flori
Ei toarnă-o dalbă melodie
De parcă numai sărbători
S-au pogorât din veșnicie.
Aripile de curcubeu
Ajută visul de corole
În Dragostea lui Dumnezeu
Să-și înflorească-aureole.
Întreaga zariște e-un dor
În slove blânde și senine
Crescând în cer înălțător,
Curgând lumină pe coline.
Umbrele nopții ocolesc
Fricoase locurile-aceste –
Curge versetul îngeresc,
Crește rozalbă o poveste.
De-aude versu-un peregrin
Inima-i bate în uimire,
Din întunericul străin
Vine-n chemarea de Iubire.
Ca să devină, luminos,
Petală albă și gingașă
Și să își vadă radios
Cum zboară-alături îngerașul.
Așa se vor petrece-n nopți
Până în zori de ziuă nouă
Când îngerii ca stele, toți,
S-or stinge-n boabele de rouă.
Ce-or curge-n sufletul deschis
Și parfumat din orice floare
Ca orice crin să fie-nscris
Cu aurul de Viață-n Soare.
Slavit sa fie Domnul pentru ca si noi am auzit versurile mantuitoare ale chemarii iubitoare si am primit viata in Cristos Isus!
Orice ar fi, e o splendoare
Trăită înălțat în zare:
”Ca orice crin să fie-nscris
Cu aurul de viață-n soare.”