Creştem doar prin suferinţe
Şi învăţăm din lovituri;
Suntem vii şi-avem dorinţe
Şi-avem şi noi nişte drepturi,
Visuri, dragoste, cerinţe
Pentrucă suntem fiinţe

De Dumnezeu întocmite
După chip şi-asemănare;
Dar suntem batjocorite,
Fără drept şi loc sub soare;
Drepturi, -nerecunoscute
Doar cu vorbe tari lovite.

Vai cât sunt de dureroase
Vorbele, ce la-ntâmplare,
Te lovesc de-ajung la oase
Te tulbură-atât de tare
Şi-n urma lor poate să lase
Numai răni în multe case!

Slăvit să fie Dumnezeu
Că ne-a dăruit Cuvântul!
Citim şi învăţăm mereu,
Că peste întreg pământul
Este şi bine dar şi rău
Şi omul vechi şi omul nou.

Omul vechi, mereu atacă
Loveşte cu vorbe grele;
Omul nou, numai se roagă
Şi iartă.......toate acele
Vorbe, spuse-anume parcă
Să îţi clatine-a ta barcă,

În care tu călătoreşti
Cu Domnul tău Isus Cristos!
Tu, omul nou în Isus eşti!
Te-ai ridicat nu mai eşti jos
Calci în picioare, nimiceşti
Pe-al tău vrăjmaş tu îl iubeşti

Şi ierţi, aşa cum a iertat
Acel care a suferit;
Care chiar viaţa Lui a dat
Ca tu, copilul Lui iubit
Să fii de lume dezlegat
Şi să te simţi eliberat!

A.N
5.12.2012 Firenze