Nu focul poate fi o frică
Ci despărţirea de Isus
Căci toţi acei din turma mică
Vor fi săltaţi în ceruri sus

Cu toţi vom sta la judecată
În faţa Tatălui ceresc
Şi întrebarea va fi dată
"Ce faci aici, nu te cunosc

O veşnicie-am vrut să-ţi fiu
Stăpân peste puterea ta
Dar tu-ai ales acel pustiu
Ce l-ai păstrat în firea ta

Este târziu, e prea târziu
Căci focul e deja aprins
Nu va rămâne nimeni viu
Dintre acei, ce m-au respins

Dar azi, încă mai este loc
În veşnicii, chiar pentru tine
De ce să arzi în acel foc,
Aşa cum eşti, vino la Mine !

Căci vreau, şi-am vrut întotdeauna
Să te salvez, să fii al Meu
Pe cruce am plătit arvuna
Să fii opusul celui rău

Ascultă deci, şi fii supus
Nu celui rău, ci Celui viu
Căci Dumnezeu în tine-a pus
Iubirea Sfântului Său Fiu

Iubirea Lui, ce poate fi
Azi pentru tine o intare
La Cel, ce veşnic te-a iubit
Primeşte-acum a Lui chemare.

Amin!