Asupra lui Isus se pune
Spre munte sus o cruce grea
Si El ca miel nu se opune
Dar a cazut slabit sub ea.
Multimea sta si iL priveste
Vedea in El un osandit
Pe cand calaul crunt loveste
Un corp de tot ingarbovit.
Si totusi nimaniu nu-i pasa
Nu-i nimeni sa-I dea ajutor
Doar ca un om mergand spre casa
Trecu pe-acolo-ntamplator.
Era o inima umila
Si cand vazu pe cel cazut,
O fi rostit,cuprins de mila
Vai,bietul om,dar ce-a facut?
Si careva din cei puternici
Luand aminte la ce-a spus
Silitu-l-au acei nemernici
Sa duca crucea lui Isus.
Si bietul om se infioara,
Si poate ca o fi gandit:
"De ce nu mi-am vazut de cale?
Si-apoi de ce nu am tacut?"
Dar astazi dupa atata vreme,
Noi spunem,fara sa gresim
El nu avea de ce se teme
Mai mult de atat:il fericim.
Mareata ii va fi rasplata
Si-n vesnicii va fi de spus
De ce n-am fost si noi de fata
Acolo,chiar langa Isus.
Sa-i aratam iubirea toata
Si sa-i strigam celui misel
Calaului sa nu-L mai bata
Sa dea in noi dar nu in El.
Sa-i stergem maltratata frunte
De sangele-nchegat pe ea,
Apoi,cu El urcand pe munte
Sa-i ducem crucea Lui cea grea.
Dar nu mai fiti in disperare
Ca nu am fost sa-L ajutam
Avem o cruce fiecare
Pe care astazi o purtam.
Sa nu cartim urcand pe munte
Sub crucea care ni s-a pus
Chiar daca-am fi cu spini pe frunte
S-o ducem pana acolo sus.
Sa dea in noi dar nu in El"
Profunde versuri si de mare valoare spirituala si artistica, care ar trebui sa fie ca un motto al vietii noastre:"Sa dea in mine, dar nu in Domnul"
Ady, Dumnezeu sa te binecuvanteze pentru postare!