S-A ÎNTRUPAT ÎN UMILINȚĂ

S-a întrupat în umilință
Să poată toți avea acces
La mântuirea prin credință
La cea mai nobilă știință
Să aibă omul interes
În cea mai sfântă năzuință.

S-a dezbrăcat de-acel veșmânt
Ce strălucea constant în glorii
Ca să vestească pe pământ
Un trai curat prin Duhul Sfânt
C-așa se dobândesc victorii
Și-așa se ține-un Legământ.

El s-a desprins din Trinitate
El, Prințul păcii, Fiu iubit
Să spună despre demnitate
La cei cu inimi ne-mpăcate
Și cu veșmântul nealbit,
La cei cu răni nevindecate.

Când a sosit să împlinească
Decretul conceput în Rai
Mai mulți au vrut să Îl oprească
Să nu dea lecție cerească
Și nici povețe de sfânt trai
Despre păcat să nu vorbească.

Dar planu-ntreg s-a-nfăptuit
Că n-au putut să-l anuleze
Nici cei cu suflet împietrit,
Nici cei ce s-au împotrivit
Voind cu sete să-L linșeze,
Voind să știe c-a pierit.

Venind la noi nu-ntr-un palat
Mesia Și-a știut menirea
Și cerșetor și împărat
Și cel în temniță legat
Puteau obține Nemurirea
Ce prin Cuvânt s-a revelat.

Exact ce au vestit profeții
La Betleem s-a împlinit
Să poată dobândi drumeții
O perspectivă a vieții
Spre plaiul cel mai mult râvnit,
Spre zorii albi ai Frumuseții.

George Cornici/15 Dec. 2012