Craciunul biblic
de Octavian Sarb

Patru secoli de tacere,
Cerurile stau inchise,
Neamul sfant zace-n durere,
Asteptand minuni promise.

Este rob in “Tara sfanta”
Sub pagani si idolatri,
Toate-acestea i se-ntampla,
Caci s-a inchinat prin datini.

Datini, ce-adunate-n timpuri
De-ntuneric si pacat,
Ridicat-au pe nisipuri
Mii de-altare, neancetat.

Astfel, pe-orice inaltime,
S-a aprins tamaie multa,
Dar fireasca istetime
E l-adresa Lui, insulta.

De aceea a fost prada
Propriilor necuratii,
Dumnezeu i-a scos din rada
Portului de bucuriii.

Caci, nu poate bucuria
Laolalta sa se tina
Cu pacatul si curvia
Ce-s in inima meschina.

Totusi, la-mplinirea vremii,
A trimis un sol de Sus,
Ce vorbit-a prin vedenii,
De venirea lui Isus.

O fecioara logodita
Cu un om neprihanit,
Asculta inmarmurita
Lucru nemaipomenit.

Ca urma, ca, sa se nasca,
Chiar din trupul ei, Mesia,
Ce avea sa-i izbaveasca,
Proclamand hegemonia



Regatului neprihanirii,
De atunci si pan` in veac,
Si-astfel, impotriva firii,
Credinta vie-a triumfat.

Si, S-a intrupat Cuvantul,
Si, pe-ai Lui i-a cercetat,
Dar, ei n-au primit pe Sfantul,
Ci, I-au spus ca-I necuratl

Si L-au blestemat pe cruce,
Toti, de El, s-au lepadat,
I-au urat si vorba dulce
Si iubirea ce-aratat`.

N-a fost, insa, cu putinta
Sa ramana in mormant,
Ci-anviat in biruinta,
Si-astfel Noul Legamant,

S-a pecetluit cu sange,
Nu, de tauri sau de miei,
Ci, cu-al Celui, ce se frange,
Pentru neamuri si evrei…
………………………
Milenii, doua, de chemare,
Cerurile sunt deschise,
Si, orice om, ce vrea iertare,
Traieste, azi, minuni promise.


Oradea 12-16 decembrie 2012.