Când găina cântă cocoşeşte
Când găina ,
Cântă cocoşeşte ,
Şi sărmanul om , se-ntâmplă
Că mai şi greşeşte ,
E vai şi-amar
De capul lui ,
N-ai vrea să fii
În pielea omului .
Iar puii ,
Risipiţi pe la vecini ,
Mai bine-o duc ,
Sărmani , printre streini ,
De casă s-au scârbit ,
Acum , de tot ,
De-atâta ceartă ,
Ce e-n acest loc .
De Domnul ei vorbesc ,
Pe drum mereu ,
Dar vorbele n-ajung
La Dumnezeu ,
Căci faptele vorbesc ,
Mereu în plus ,
Că ei nu-L au ,
În suflet , pe Isus .
06.12.2012
Socodor
Poezia de laudă alternează cu satira , aşa cum , în viaţa noastră ascultarea de Dumnezeu , alternează cu păcatul .
Anomalii în lumea păcatului în care trăim . În lumea musulmană sunt anomalii şi mai mari .
Este un lucru nefiresc ca găina să cânte cocoşeşte , iar cocoşul să devină găină . Fiecare ar trebui să-şi exercite în bună rânduială rostul stabilit de Dumnezeu la creaţiune iar copiii să crească drept şi frumos pe lângă părinţi
Poate nu este prea târziu să ne corectăm .