Când mă cuprinde neputinţa,
Aş vrea să strig, aş vrea să plâng
Şi-ntreb: O, Doamne-mi vezi fiinţa
Şi ce durere-n mine strâng?
Mă frâng ca spicul în furtună
Şi rodul meu stă ca să piară,
Dar înţeles-am vestea bună
Şi acest gând, mă înfioară.
Că trebuie să moară firea,
Ca să pricep tot planul Tău,
Să pot primi nemărginirea
Şi-n duhul meu, pe Dumnezeu.
Numai asa eu pot cuprinde
Şi înţelege-a Ta lucrare,
Doar astfel pot cânta colinde,
Chiar de suspin, chiar de mă doare.
Ţărână sunt şi mă voi trece,
La fel ca tot ce-i pe pământ,
Prin Tine am puteri cât zece,
De-aceea pot astăzi să-Ţi cânt.
Un cânt al dragostei Agape,
Ce se revarsă din Cuvânt,
Raze de stea lucind pe ape,
Un dar al Pruncului cel Sfânt.
Strigarea mea se pierde-n zare,
Primind o ungere divină
Şi marea Forţă Creatoare,
Îmi umple viaţa de Lumină.
18/12/2012, Barcelona- Lucica Boltasu
Fii binecuvântată.